Sistemul de joc al Federal Reserve: 2-2-1 sau 2-1-2?

Cu toate că radiografia finalului de sesiune de vineri, 19 septembrie, nu a avut darul să impresioneze, săptămâna a fost una pozitivă pentru Wall-Street, cu 2 dintre principalii săi indici consemnând noi maxime istorice, în urma deciziei de politică monetară a Federal Reserve, care a fost pe placul investitorilor.

Indicele Dow Jones a închis la 42.063 de puncte, pe plus cu 0,09%, S&P 500 a închis la 5.702 puncte, pe minus cu 0,19%, în timp ce indicele de tehnologie Nasdaq Composite, la 17.948 de puncte, a scăzut cu 65 de puncte, adică 0,36%.

Cu toate acestea, cei trei indici au înregistrat câștiguri săptămânale: Dow Jones a încheiat în creștere cu 1,62%, S&P 500 a crescut cu 1,36%, înregistrând cea de-a cincea săptămână pozitivă din ultimele șase săptămâni, în timp ce Nasdaq Composite a avansat cu 1,49%.

Miercuri, Federal Reserve a redus rata dobânzii pentru dolar cu 0,50%, prima sa reducere din primăvara anului 2020. Reacția inițială a pieței, pe termen foarte scurt, a fost de creștere, apoi de scădere pe final de sesiune. Din ce cauză? Se prea poate ca, în primele momente, o parte dintre investitorii de retail (și/sau algoritmii de tranzacționare) să fi intrat la cumpărare, pe baza veștilor bune din punctul de vedere al relaxării condițiilor de creditare și, apoi, constatând că instituționalii nu „vin la aspirație”, cealaltă parte să fi intrat la vânzare.

În sesiunea următoare, de joi, 19 septembrie, s-a putut limpede vedea că instituționalii și-au păstrat bine-cunoscuta cutumă: „analizăm situația și abia apoi tranzacționăm” și, ca urmare, întreg Wall-Street-ul a înregistrat creșteri importante, cu un plus de 1,26% pentru indicele Dow Jones, unul de 1,70% pentru S&P 500 și peste 2,5% pentru zona de tehnologie, acoperită de indicele Nasdaq.

Ce anume a condus la optimismul din piețe?

În primul rând, faptul că Federal Reserve a dovedit că este pro-activă în luarea deciziilor, deci nici vorbă de a fi „behind the curve” [în urma evenimentelor, n.red.]. Apoi, aspectul cel mai important: felul cum consideră că va evolua economia SUA pe final de 2024 și în anii următori:

Proiecțiile macroeconomice ale Federal Reserve, sursa: federalreserve.gov

Este lesne de constatat că, în privința inflației, oficialii FED se așteaptă la o scădere mai amplă a acesteia față de precedentele proiecții, din luna iunie, la o menținere la 2% a dinamicii PIB, în timp ce rata șomajului este estimată să ajungă la 4,4% la final de 2024 (față de 4,2% cât este valoarea din prezent), deci o creștere modică. Coroborând toate aceste aspecte putem afirma că suntem într-un scenariu de „goldilocks”: creștere economică însoțită de scăderea inflației.

Mulți ar putea spune că această viziune este mult prea optimistă, nu-i așa? De aceea vă propun să facem un scurt rezumat al ciclurilor de politică monetară a FED post-criza financiară, adică din 2010 și până în prezent și, apoi, să tragem câteva concluzii despre „pedigree-ul” Federal Reserve:

decada 2010 – 2020: perioada cea mai lungă din istoria economică a SUA de creștere economică neîntreruptă de episoade recesioniste. Chiar și în siajul unor ample măsuri de Quantitative Easing, inflația nu a generat, nici pe departe, semne de îngrijorare. În plus, în partea a doua a intervalului, neținând cont de opoziția fățișă a lui Donald Trump (pe atunci președintele Statelor Unite), oficialii FED au trecut la neutralitate monetară și, apoi, treptat, la măsuri de Quantitative Tightening. Aspectul cel mai important: toate acestea au avut loc fără a induce volatilitate în economie;
2020 – criza Covid19: FED a adoptat extrem de rapid ample măsuri de relaxare monetară și de evitare a intrării în deflație a economiei SUA. Chiar dacă efectele lockdown-ului au fost extreme, politica adoptată a condus la o revenire constantă și sănătoasă a PIB-ului;
primăvara anului 2022 – criza energetică generată de războiul din Ucraina: oficialii FED au luat, extrem de rapid, măsuri fără precedent de înăsprire a politicii monetare, ca urmare a pericolului inflaționist major cu care se confrunta atunci economia globală. Ca un exemplu, a fost pentru prima dată în istoria Federal Reserve când oficialii acesteia au decis o creștere a dobânzii pentru dolar cu 0,75%. Cu toate creșterile de dobândă care au urmat, FED a reușit să nu împingă economia în recesiune și nici să determine o creștere importantă a ratei șomajului. În același timp, măsurile adoptate au readus inflația de la acele maxime consemnate în 2022, de aproape 10% , la 2,5%, adică într-o zonă apropiată de ținta declarată, adică 2%.

Ok, vă veți întreba, pesemne, ce legătură au cele de mai sus cu titlul articolului? Au, dacă este să ne referim la ceea ce ar fi cel mai probabil, pentru FED, ca evoluție a „desfacerii șurubului” politicii monetare până la finele acestui an: scenariul 2-2-1 ar însemna, inițial, o reducere cu doi pași, adică 0,50% (pe care am avut-o deja), apoi una identică, la ședința din noiembrie, urmată de una de „așteptare”, de doar 0,25%, la cea din 18 decembrie. Scenariul este perfect plauzibil și adoptat de mulți analiști și participanți la piață, deși pare să aibă anumite breșe în logica evaluării probabilităților respective.

Pe de altă parte, scenariul 2-1-2 pare, în opinia mea, mult mai plauzibil: ceea ce avem deja, adică o decizie ce a implicat 2 pași de reducere (2×0,25%, deci 0,50%) care este, cu siguranță, binevenită mai cu seamă datorită puterii mesajului transmis, nu neapărat a celui ce ține strict de ieftinirea creditului: „Noi, cei de la Federal Reserve, suntem determinați să acționăm cu prompt și cu tărie, deci nu vom fi „behind the curve””. Cu alte cuvinte: FED trimite un mesaj puternic în piață, precum o doză de șoc de antibiotic administrată unui pacient, apoi merge pe ideea unui tratament de mentenanță, respectiv o reducere cu doar 0,25% la ședința din noiembrie și, spre final de an, încă o doză de șoc, dar doar dacă va fi nevoie.

Care ar fi argumentele palpabile pentru care CPI să scadă, în continuare, atăt de abrupt de la 2,5%, atât cât este în prezent, crescând astfel șansele scenariului 2-2-1? Cu datele de până acum, mai degrabă niciunul. De aceea spun că, cel mai probabil, Federal Reserve va adopta o poziționare de genul 2-1-2 pentru acest an și, dacă este să luăm în considerare alegerile din SUA ce vor avea loc la începutul lunii noiembrie, devine și mai plauzibilă intenția băncii de a interfera cât mai puțin cu fenomenul electoral și, automat, încă un argument în favoarea unei poziționări 2-1-2.

La final, vă recomand să vă bazați cât mai mult pe dobândirea de cunoștințe și experiență în piețe și, pe cât posibil, să nu vă lăsați influențați de anumite curente de opinie în detrimentul propriei voastre analize.

Despre
Ultimele Postari

Liviu Moldovan

Analist financiar, cu o experiență de peste 20 de ani în piețele de capital și realizator de emisiuni la Canal 33.

Ultimele postari ale lui Liviu Moldovan (vezi toate)

BVBescu.ro