Dupa succesul rasunator al lucrarii Salvator Mundi (400.000.000 USD pret de adjudecare la Christie’s New York), lumea artei recapata atentia frenetica a investitorilor. Dincolo de speculatiile privind autenticitatea operei, identitatea cumparatorului si alte asemenea, un lucru ramane cert: noul record este cu 100.000.000 mai mare decat precedentul, lucrarea lui Paul Gaugain vanduta privat in 2015.
Si pe plan local arta suscita interesul, chiar daca valorile de care vorbim sunt mult mai reduse. Recordul pietei romanesti de arta este de 320.000 EUR pentru o lucrare de Nicolae Grigorescu, record atins in decembrie 2016.
Cum se cumpara si cum se vinde arta plastica si care sunt oportunitatile si riscurile investitionale
Ma voi limita doar la arta plastica (tablouri si sculpturi), desi piata romaneasca este mai diversificata, cuprinzand si arta decorativa, mobilier, obiecte de colectie de genul memorabilia perioadei regale sau a celei comuniste, militaria, filatelie, obiecte de cult, obiecte arheologice etc.
Piata de arta a cunoscut o dezvoltare mai importanta abia in ultimii 10 ani. Aceasta dezvoltare a facut atat posibila, cat si necesara dezvoltarea unor sisteme de monitorizare a pietei. in 2010 a aparut Indexul Pietei de Arta, dezvoltat de Institutul Artmark de Management al Artei impreuna cu PriceWaterhouseCoopers. in paralel, a mai aparut un indexul TudorArt, asociatie independenta de monitorizare a pietei de arta. Acesti doi indecsi se refera doar la arta romaneasca.
Indexul pietei de arta publica si un pret mediu anual pentru fiecare artist inclus in monitorizare. La nivel international, exista portalul ArtPrice, care monitorizeaza tranzactii publice cu opere de arta si care publica anumite randamente anuale ale unor autori lichizi. Anual, Institutul Artmark de Management al Atei publica Raportul Pietei de Arta, analizand date si tendinte ale anului precedent.
Randamentul anual mediu al pietei de arta a atins 24% in perioada “de glorie” 2008-2011, pe fondul unei valori initiale modice. Totusi, dupa 2012-2015 a avut loc o corectie agresiva a preturilor, in piata marcand o revenire in preajma valorilor din 2012 (indicele Art Consacrat era la aprox. 2000 puncte in 2012, astazi fiind la 2044 puncte). Facuta inspirat, investitia in lucrari de arta se poate dovedi mai rentabile decat alte alternative investitionale.
Ceea ce incita cel mai mult la piata de arta este imbinarea investitiei cu pasiunea. Posibilitatea unui castig este dublata de bucuria de a detine opere de arta si poate si de satisfacerea unei nevoie de (auto)recunoastere si de prestigiu.
Piata de arta contemporana pare a fi cea mai activa investitional, atat in Romania cat mai ales international, perspectiva de internationalizare a anumitor artisti romani generand, in ultimii ani, cresteri spectaculoase de preturi in licitatii.
Piata de arta “veche” este mai stabila, dar pozitionata deja mult deasupra artei contemporane, din punct de vedere al preturilor. Variatia preturilor este mai mica la arta “veche” iar volatilitatea net superioara.
Oportunitati si pericole
Capcanele pietei de arta cuprind, in primul rand, problemele de autenticitate. Opera de arta este, de multe ori, un intangibil, manifestat fizic prin tabloul propriu-zis. Dar valoarea este data de semnificatia acelei opere, de importanta autorului ei, de importanta istorica a perioadei in care a fost creata etc. Este asemanatoare, poate, unui brand. si atunci e important sa cumparam manifestarea fizica autentica, corecta si nu o copie.
Valoare este un al factor de risc, datorat mai ales imposibilitatii cuantificarii unor elemente de comparatie intre lucrari, precum frumusetea, calitatea formala, importanta in contextul operei etc. De multe ori, operele de arta tind sa se vanda la o valoare speciala, diferita de cea de piata, stabilita pe baza unor criterii subiective (ex. imi place…, imi aminteste de… etc).
Probabil ca cea mai mare amenintare a investitiei in arta este implicarea emotionala. Spre deosebire de alte produse investitionale, operele de arta sunt unice si dobandesc anumite caracteristici: apartenenta la o colectie importanta se reflecta in valoare, provenienta, mentionarea in cataloage sau expunerea in expozitii sunt recunoscute, de asemenea, de piata. Dar tot piata stigmatizeaza opere de arta care nu s-au vandut o perioada lunga de timp, sau care s-au vandut la un anumit pret intr-o licitatie. De aceea este foarte important ca achizitia de arta in scop investitional sa fie planificata riguros si implementata fara implicare emotionala.
In concluzie, piata de arta se aseamana cu alte piete investitionale si tinde sa se organizeze imprumutand si aplicand metodologii si instrumente similare.
Randamentele depind, ca pe orice piata, de iscusinta investitorului de a intui schimbarea, dar si de a intelege psihologia care sta in spatele achizitiei operelor de arta de catre colectionari.
Volatilitatea chiar daca este printre cele mai scazute, este compensata de (aproape) siguranta ca valoarea unui tablou va exista si peste sute de ani.
Ce este Piata de arta
Piata de arta romaneasca cuprinde atat opere ale vechilor maestri, cat si opere ale artistilor contemporani. Departe de a intra in concurenta directa, cele 2 categorii se adreseaza de multe ori tipurilor de colectionari diferiti. Totusi, din perspectiva investitionala, lucrurile stau, cateodata, la fel.
Arta plastica romaneasca are un puternic caracter identitar. Daca ne gandim la varfurile picturii romanesti din jurul anilor 1900, cu siguranta vom vorbi de acei artisti care apareau in manualele scolare: Grigorescu, Aman, Bancila, Ressu, Tonitza etc. Acesti artisti au contribuit la conturarea identitatii nationale a Romaniei, atat ca regat cat si ulterior, ca republica.
Din acest motiv, pictura romaneasca se vinde in Romania. Raportat la nivel european, pictura romaneasca a urmat fidel tendintele artistice, adaptandu-le la specificul national, cu o intarziere de cateva decenii. Singura exceptie este miscarea de avangarda, pornita de artisti evrei de nationalitate romana exilati in Elvetia si Franta, miscare in contextul si aproprierea careia s-a dezvoltat (desi nu-i apartine) si Constantin Brancusi, cel mai bine vandut artist roman.
Arta contemporana incearca din rasputeri sa depaseasca aceasta bariera a pietei si sa se universalizeze. Artisti ca Adrian Ghenie, Ciprian Muresan, Geta Bratescu recupereaza din diferente si reusesc sa fie recunoscuti international.
De unde putem achizitiona opere de arta
Piata de arta din Romania a urmat tendintele pietei internationale. Astfel, putem vorbi de o piata primara, care inseamna galerii de arta si artisti ce se promoveaza independent (ex. Damian Hirst) – piata axata, firesc, pe arta contemporana si de o piata secundara, formata din case de licitatii si galerii ce actioneaza ca intermediari de lucrari de arta “veche”, dar si de opere contemporane vandute de colectionari.
Mai nou, exista o tendinta a caselor de licitatii de a se substitui si pietei primare, ele beneficiind de o mult mai mare vizibilitate si oferind perspectivele unor castiguri importante.
In Romania, exista o serie de galerii de arta cu programe curatoriale diverse, enumerand aici: Annart, Anaid, Nicodim, H’art, Suprainfinit, Sector 1, Nomad Allegra, Kaleidoscop, Rotenberg-Uzunov (toate din Bucuresti), Jecza, Calina (Timisoara), Plan B, Sabot, Bazis, Quadro (Cluj).
Casele de licitatii sunt mai putin numeroase: Artmark, Lavacow, Alis, Goldart (Bucuresti), Pal (Miercurea Ciuc) si Quadro (Cluj). De notat insa ca Artmark si Lavacow au impreuna o cota de piata de aprox 80% din piata oficiala de arta.
Mai exista o serie de intermediari, asa numitii “negustori” de arta, care actioneaza independent si in general fara forme de organizare juridica, lucrand la adapostul prevederilor Codului Fiscal cu privire la (ne)impozitarea vanzarii bunurilor din patrimoniul personal.
Care este regimul juridic al tranzactiilor cu opere de arta
Operele de arta se supun regimului bunurilor culturale, reglementat de Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil. Legea intervine asupra dreptului de proprietate privata prin mecanismul clasarii.
Pentru a putea monitoriza operele de arta oferite spre vanzare publica, Legea 182/2000 prevede ca vanzarea publica a bunurilor culturale se efectueaza doar prin intermediul operatorilor economici autorizati in acest sens de catre Ministerul Culturii si Identitatii Nationale, una din conditiile autorizarii fiind existenta unui expert acreditat care sa completeze in registrul specific punctajele tuturor bunurilor culturale oferite spre vanzare.
Mai mult, in cazul in care o opera de arta este clasata la categoria Tezaur, operatorul economic trebuie sa notifice statul pentru ca acesta sa-si manifeste dreptul de preemptiune la cumparare.
Toate bunurile culturale oferite spre vanzare si care sunt susceptibile de a fi clasate dobandesc statut de bunuri clasate la Tezaur pana la decizia finala privind clasarea lor.
Clasarea
Clasarea bunurilor culturale se realizeaza de catre experti ai patrimoniului cultural national, acreditati de Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor, subordonata ministerului Culturii si Identitatii Nationale.
Pe baza unor punctaje acordate de experti, un bun cultural poate fi neclasat, clasat la categoria Fond – bunuri cu valoare deosebita – sau clasat la categoria Tezaur – bunuri cu valoare exceptionala.
Aspectul important este ca vanzarea publica a unei opere de arta sau solicitarea exportului acesteia atrag analiza susceptibilitatii de clasare din oficiu.
Evaluarea
Evaluarea operelor de arta se efectueaza de catre specialisti, conditia valorii fiind, in primul rand, autenticitatea operei. Conform legii, evaluarea se face de catre evaluatori autorizati ANEVAR, dar recomandarea Asociatiei este abordarea misiunii de evaluare impreuna cu un specialist sau expert in arta.
Libera circulatie
Libera circulatie a operelor de arta este limitata prin certificatul de export, obligatoriu necesar operelor ale caror autori nu mai sunt in viata. Certificatul de export se elibereaza de Directiile (Judetene) de Patrimoniu si poate fi temporar sau definitiv. Exportul definitiv al operelor clasate la categoria Tezaur este interzis (cazul celebru al Cuminteniei Pamantului).
Cristian Gavrila este evaluator autorizat de bunuri culturale mobile, membru titular al ANEVAR – Asociatia Nationala a Evaluatorilor Autorizati din Romania si al AEEAR – Asociatia Expertilor si Evaluatorilor de Arta din Romania. Este specializat in comert cu bunuri de arta si obiecte de colectie si commissaire-priseur al casei de licitatii Artmark. Este pasionat de valoare, pret si cost si crede ca investitia inseamna mai mult decat rentabilitate.
Tu ce parere ai despre investitia in opere de arta? Spune-le si prietenilor tai!
[Fancy_Facebook_Comments]
Incepand din 2018, realizator si speaker in cadrul Cursului “Investeste la Bursa de Valori Bucuresti”.
Realizator si speaker in cadrul evenimentelor "The Power Table - Cum arata rezultatele financiare și cum investim", si "Earnings Report - Cum arata rezultatele financiare pe pietele externe".
- Listarea Hidroelectrica la Bursă – Vânzare de acțiuni de peste 8,8 miliarde lei – Care este intervalul de pret pe actiune? - 23/06/2023
- The Power Table – interviu cu Alexandru Stânean – CEO Teraplast SA - 30/05/2023
- The Power Table – Interviu cu Stefan Musgociu – Bursa de Valori Bucuresti - 25/05/2023